Orasul Viitorului.

Ok, nu am scris de multicel si recent am gasit ceva ce am scris acum cateva luni:

Orasul Viitorului.

Sporna, anul 4596. A trecut atata timp de cand nu mi-am m-ai vazut casa.
Destinatia: Orasul STack, capitala planetei. Cer permisiunea de a deschide scutul de energie ce protejeaza planeta.
-Pilotul navei Alinasp. Cer permisiunea de a intra in atmosfera Stakiana.
-Permisiune acceptata. Bun venit acasa, Ava!
Da, numele, meu este Ava. Un detaliu infim. Este bine sa ma stiu pe planeta mea natala din nou. Dupa 10 ani de explorare a universului, imi era dor de festivalurile anuabile(anuale), cum ar fi Festivalul Tarnei, satelitul Spornei. Oamenii isi pregatesc costumele cu trei actere inainte. In acea perioada a anului, orasul este decorat cu mii de furnici cibernetice care misuna pe soldalele fiecarei familii, chiar si pe anticele BLOCURI.
Naveta mea aselenizeaza, iar eu imediat ce cobor din naveta ma trezesc in bratele mamei, cu lacrimi in ochi.
-Ava! Ce dor mi-a fost de tine.
-Si mie, mama. Acum haide, fa-mi un tur al orasului deoarece am devenit cam noua prin acest loc, dupa cum observ.
-Oh, s-au schimbat atat de multe! Haide. Aici este anticul-nou teatru, realizat dupa schitele lui Joshep Hardonim, faimosul arhitect. Si priveste la aceste coroane de smarald. Au fost descoperite acum trei ani.
-Si observ ca masinile cu energie pe baaza mintii au fost inventate. Chiar este un aer mai curat.
-Ah, da. Si deasemenea uite, un restaurant la plic, spuse mama entuziasmata. Stia ce vorbea, deoarece mama era specialista in acest domeniu. Ea era ghidul planetei, deci o vedeam destul de rar.
-Restaurant la plic? intreb eu nedumerita
-Da hai, nu te mai uita asa. Uite, doar il deschizi si iti alegi ce vrei sa mananci.
Eu mi am ales restaurantul Armandez.
-Stii ca ei sunt singurii care au pastrat gustul adevarat al spaghetelor.
Dupa mii de ani... Incredibil! Ceea ce tinea mama mea in mana nu se deosebea de o geanta.
Timpul a zburat usor si noaptea s a asternut peste oras. Ai fo crezut ca 35 de ore de zi trec greu.
In timpul noptii tot orasul prinsee viata. Muzica cu ritmuri "tectonice", animalele dresate pentru a puteam creea culori vii, dansatorii care pareau ca isi puteau dezasambla parti ale corpului, oamenii cu zambetele sporniene specifice imi readuceau o stare de mult pierduta. O stare de extaz, foarte asemanatoare cu cea a unui copill de mii de ani, in dimineata de Craciun. Simteam iubirea si fericirea emanand de peste tot... Le vedeam indreptandu-se spre locul de alimentare a orasului.
Melancolica, ma uit la jocul de lumini create de lumea mea aproape pierduta...

A fi sau a nu fi Craciun

Hm., Ok. In primul rand Craciun Fericit! voua:). Macar voi sa-l aveti. Da, e Craciunul, un craciun pe care nu l visam NICIOADATA! Aiurea. Cand imi faceam atatea vise si sperante sa vina ceva care sa ma loveasca cu atata forta, cu atata ura, in asa fel incat sa ma distruga cu tot. Tipic...

Oricum. Este inca Craciunul. Inca pot face ceva sa schimb acest lucru. Inca ma pot distra cu ratatii mei si cu dobitocul mew. Si oricum o sa bat o vaca(Simte-te!!!) pentru ca e numai vina mea.

Bradul de craciun, dimineata de cadouri, caldura din suflet, fericire. Totusi am primit aceste lucruri so thank you Santa. Totusi... o data ce zapada s-a topit a luat o parte din bucuria mea de copil. Acea bucurie care inveselea pe oricine. Bucuria aia prosteasca. (NU MAI AVEM TIMP! A VENIT CRACIUNUL). Craciunul a venit si e pe cale sa ne paraseasca, vizitandu-ne abia la anu... Trist. Cu el o sa ia toata melancolia,toata zapada, toata iubirea lasata in acea zapada, toate visete asezate pe ea, toate visele facute cand ea inca nu se nascute. Acel vis cu noi doi in zapada nu s-a implinit btw:). Craciun distrus? Poate. Inca mai pot sa-l repar. Cu ajutorul lor, si da, imi permit sa le scriu numele: Abbey, Woody, Samy(bro), Iyoa, Deey ;x, Alex(vacaa), Balah, Stefan, Gal, Tiia, Seby, Hoc, Kes, Zeis, Tunaru, Gica, Bety, Ciuca, Bursu. Ei sunt cei carora ma pot confesa, asteptand laude, sfaturi sau bobarnaci bine-meritati. PE EI II IUBESC FRATE!

Deci: To be or not to be? Ramane de vazut. Voi ce parere aveti?

Spiritul Craciunui?

Ieei. Ce tare! Vine Craciunul! Spiritul sarbatorii dadada :>? Aaa.. NU?! Evident nimic nu mi se implineste. Evident totul a ramas la fel. Evident love... hm, not really:D. Ce spirit de Craciun, ce dragoste, ce veselie? Durere, amagire, suspine, dor, speranta distrusa, lacrimi. Asta da. Cred ca ar fi mai bine sa sterg totul cu un burete, oricum era evident ca dorintele nu mi s-au implinit.

Ok, sa vedem lista:

Veselie: X

Spirit de Craciun: X

Prietenie: O

Vise: X

Speranta: X

Distractie: X

Uuu. Super. Dar, pana la urma ei imi pot da toate astea. Da, chiar pot pentru ca ei chiar pot fi numiti prieteni adevarati. Relatie pe bune? Ce e aia? N am asa ceva, nu cunosc, vorba unei tovarese"nampleaca". Papapapapapapapapapppaaaaaaaaaaaaaam. Si ghici? CADOURI DE CRACIUN! VREAU VREAU VREAU VREAU. Vreau tooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooot.

Oricum. E iarna, zapada, hm, frig, ger, zapada, inghet, maini rosii si sloi... un timp f bun pentru gandit!

Oricum. Sunt deceptioanata grav, dee.. toti! Oricum. Fiti pe pace si... da... Merry X-mass :).

Am nevoie de ea.

Vreau iarna. Vreau sa-l uit. Vreau sa uit tot. Vreau sa-mi inghete toate amintirile, tot! Vreau distractie, vreau sa uit de toate promisiunile facute. Vreau sa fiu inghetata toata si sa nu mi pese atata timp cat stiu ca ei sunt acolo. Vreau sa ma joc, vreau sa fac oameni de zapada, vreau sa fac bulgari de zapada si sa ii arunc in ratatii mei. Vreau sa fiu copil. Vreau sa iubesc si sa simt asta. Vreau sa simt zapada in mainile mele. Vreau sa impodobesc bradul meu. Vreau sa il fac cat mai colorat. Vreau culoare in viata mea. Vreau ca lumea sa simta focul din inima mea in perioada asta. Vreau sa il impartasesc cu toata lumea. Vreau sa cant colinde, vreau sa merg la colindat. Vreau sa le daruiesc cadouri celor pe care ii iubesc cu adevarat, chiar daca nu voi primi in schimb. Vreau sa ma impac cu toti, vreau liniste. Il vreau inapoi. Vreau tot inapoi. Vreau sa-mi incalzesc mainile rosii si ingetate cu o ciocolata calda. Vreau sa fiu sapunita, vreau sa sapunesc. Vreau sa ma distrez, vreau sa simt ca traiesc. Vreau sa ma cert cu mama pentru ca am intarziat acasa din cauza distractiei. Vreau sa desenez pe masinile inghetate. Vreau sa ma dau cu saniuta impreuna cu acea persoana, dar si cu ei. Vreau ceva special. Vreau iarna mea. Vreau iubire de iarna. Vreau parul meu ondulat si dezordonat. Vreau naturalete. Vreau sinceritate. Vreau fidelitate. Imi vreau prietenii langa mine. Vreau un Craciun destul de puternic incat sa-mi aline durerea... toata durerea. Vreau sa adorm cu gandul ca vine Mos Craciun iar dimineata inima sa-mi salte vazand cadourile sub brad. Vreau sa ne intalnim toti la bunica acasa pentru mai multe cadouri si pentru a le putea canta colinde, pentru a le putea vedea zambetele mandre si emotionate.

Vreau inghet total. Vreau sa simt ca sunt iubita cu adebarat. Fara inselatorii, fara promisiuni false. Vreau filme de craciun vizionate impreuna cu sora mea. Vreau sa ies de la scoala cu gandul la o partida de bulgareala si sapuneala. Vreau suflete impacate. Vreau acel cozonac facut de mama cu atata dragoste... Vreau iarna copilariei mele...

Um...

Ok, so I'm afraid. I'm afraid that everything with him will end... I feel like he's gonna disappear... Like he never existed. But someday, maybe I'll finally find why the love I share can't be feel, and... maybe I'll find why I couldn't be loved by anybody. And maybe... just maybe I'll know me. Like... a part of me is still missing from... the last incident. And he helped me find it. For what? Just to distroy me too, or he felt my invulnerability? I thought... I thought that... that he would be different... he looked so different... he acted so different... Unfourtunally i fell in love with a speed much higher that the speed of the light... Like... I'm confused... I just want a pure love... with pure feelings... and if this love doesn't exist or it's just a fake love... i gotta let it go... One think it's for sure. Something's gonna happen, something's gonna end...

Alina-Prietenie adevarata.

Gen, wow! Ea este persoana care o pune in miscare, care o ajuta si o asculta mereu. Cu ea incepe sa se simta in viata. DEA era acolo, putea sa ii planga mereu, la orice ora. Stia ca nu o interesa acest aspect. Era ca spirtul de pe rana. Da, te durea ce iti spunea dar stia ca iti va fi bine dupa. Si ea a patit la fel cu cineva. Tipic, tot acelasi tip! Aiurea nu? Tot raul spre bine in orice caz pentru ca stia, simtea toate sentimentele pe care le simtea ea acum. Si o iubea nespus. Era micutza ei prajiturica. Fata ei. Fetita ei care ii cauta un sot pentru ca vrea un tata cu card pe care sa il dea! Alina este cea careia ii folosea fond de tenul preferat, cu care se certa si se sicana dar care era parte din ea.

O cunostea de 8 ani, timp in care au fost prietene, un an in care prietenia lor se sfarsisera deoarece in viata fiecareia aparuse o "prietena" noua. Iata ca dupa un an si-au amintit de prietenia lor de dinainte si au decis sa nu o omoare. Ii multumeste pentru clipele in care a suportat-o. Stie ca a fost ca sarea pe rana uneori.

Da, Alina i-a dedicat melodia asta, devenind melodia lor. Si toate acele noptii pierdute vorbind la telefon si planificand ce o sa faca una la alta. Toate acele barfe despre tipi buni si experimente esuate. Toate acele glume, acele farse.

Totusi... acesta e ultimul an in care vor fi in aceeasi clasa. Vine liceul si... amandoua isi aleg propriul drum. Si-au facut promisiunea ca o sa vorbeasca zi de zi si au degand sa o respecte. Planifica sa ramana in acelasi liceu chiar daca dorintele sunt altele. Totusi "o prietenie trece si prin foc".

Ele sunt ele si nimeni nu le vor desparti niciodata!

Prea inexistenta pentru a trai?

Simtea cum se stinge. Incet-incet fieacare fir de speranta se rupea, aruncand-o in abis. Fiecare amintire, fiecare prieten pierdut, fiecare vis, fiecare zambet se duceau pe apa sambetei. Inca il iubea... Adica... ce putea simti? Ce mai putea? Sentimentele de dragoste s-au amestecat cu cele de ura, dezamagire, confuzie... Prea confuza pentru a gandi? Da. Un lucru era sigur. Avea nevoie de altcineva, cineva care sa ii stearga toate lacrimile inmuiate in otet... sa-l stearga pe el. Imposibil nu? Simtea cum totul se prabuseste. Acel chip diferit, tot timpul vesel, usor imbujorat acum era rece. Se putea altcumva? Inceputul e tot timpul cel mai greu. Sfarsitul nu-l mai simti. Esti deja afectata de tot ce s a petrecut. Pare simplu sa incepi o relatie, cu cineva aproape necunoscut, fiind sigura ca o sa tina. Intradevar PARE. Rasare o mica sclipire in ochii tai si simti ca el ar putea fi alesul. Din clipa in clipa poate sa explodeze tot. Tot ce a fost pana acum. Inchide ochi si... face ce are de facut...